Fragmente de la ultima Audiență generală ținută de Papa Ioan Paul I (Albino Luciani), la 27 septembrie 1978. Acestea sunt ultimele cuvinte publice ale Papei Luciani.
…De exemplu, foametea. Astăzi, nu mai e vorba doar de acest individ sau de celălat; sunt popoare întregi. Toţi ne amintim cuvintele măreţe ale Papei Paul al VI-lea: „Popoarele foamei interpelează într-o manieră dramatică popoarele opulenței. Biserica se cutremură în fața acestui strigăt plin de teamă și cheamă pe fiecare în parte să răspundă cu iubire propriului frate” (12). În acest punct, dreptatea se îmbină cu caritatea, deoarece – spune în continuare Papa Paul al VI-lea în Populorum progressio – „proprietatea privată nu constituie pentru nimeni un drept inalienabil și absolut. Nimeni nu are privilegiul de a se folosi în mod exclusiv în avantajul său de bunurile ce depășesc nevoile sale, în timp ce alții mor pentru că nu au nimic” (13). Sunt cuvinte grave și, de aceea, în lumina acestor cuvinte, nu numai națiunile, dar și noi individual, îndeosebi noi din Biserică, trebuie să ne întrebăm: „Am împlinit, într-adevăr, porunca lui Isus, care a spus: Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți ?
[Adresându-se unui elev prezent la Audiență] Papa: În ce clasă ești?
Elevul: În a cincea elementară [în Italia cursurile elementare durează 5 ani, nu 4, ca în România] Papa: Bine, atunci fii atent. Tu vrei să rămâi mereu în a 5-a elementară sau anul viitor vrei să treci în altă clasă?
Elevul: Mie îmi este indiferent, dar aș vrea să rămân în a 5-a, pentru că, dacă trec în prima de gimnaziu, mă despart de învățătoarea mea.
Papa: Atunci, rămâi mereu în a 5-a sau treci în prima de gimnaziu?
Elevul: Vreau să rămân mereu în a 5-a.
Papa: Eu am zis mai devreme – nu știu dacă ai fost atent – că iubirea față de Dumnezeu este ca un fel de călătorie. Trebuie să înaintezi. Doamne, fă să te iubesc tot mai mult! Nu trebuie să ne oprim niciodată. Domnul le-a spus tuturor creștinilor: Voi sunteți lumina lumii. Voi sunteți sarea pământului. Fiți desăvârșiți așa cum Tatăl din Ceruri este desăvârșit. Așadar, nu trebuie să ne oprim niciodată. Trebuie să avansăm, cu ajutorul lui Dumnezeu, în iubirea față de Dumnezeu. De acord? [Elevul aprobă, dând din cap] Bine, acum te las mergi. Ați văzut cum m-a ajutat?