Date biografice

1912
* 17 octombrie – S-a născut la Forno di Canale (Belluno – Italia), actualmente Canale d’Agordo, fiul lui Giovanni Luciani și al Bortola Tancon; a fost botezat în aceeași zi, în casă, de către moașa Maria Fiocco „datorită pericolului iminent de moarte”;
* 19 octombrie – A fost celebrat botezul în biserică, de către preotul vicar Achille Ronzon;

1918
* octombrie – A început clasa I;

1919
* 26 septembrie – A primit sacramentul Mirului de la Episcopul Mons. Giosuè Cattarossi;

1923
* octombrie – A intrat în seminarul mic din Feltre;

1928
* octombrie – A intrat în seminarul gregorian din Belluno;

1934
* A primit subdiaconatul;

Îmi amintesc că unul dintre punctele solemne ale existenței mele a fost momentul în care, punându-mi mâinile în mâinile episcopului, am spus: “Promit”. De atunci m-am simţit ca într-un angajament pentru toată viaţa şi nu am considerat niciodată că a fost vorba de o ceremonie lipsită de importanță. (Albino Luciani, citat de Papa Ioan Paul al II-lea în Discurs, 15 iunie 1985)

1935
* 2 februarie – A primit diaconatul;
* 7 iulie – A fost hirotonit preot în Biserica Sf. Petru, din Belluno;
* 9 iulie – A fost numit preot vicar la Canale d’Agordo;
* 18 decembrie – A fost transferat ca preot vicar la Agordo şi numit profesor de religie la Institutul tehnic minier din Agordo;

1937
* iulie – A fost numit vicerector al Seminarului gregorian din Belluno (1937-1947);
* octombrie – A început activitatea didactică;

1947
* 27 februarie – A obţinut Licenţa în teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma, cu o teză despre „Originea sufletului omului, după Antonio Rosmini”;
* noiembrie – A fost numit de Mons. Girolamo Bortignon procancelar episcopal al Diecezei de Belluno;
* 16 decembrie – A fost numit camerier secret supranumerar. De asemenea, a fost numit secretar al Sinodului diecezan;

1948
* 2 februarie – A fost numit provicar general al Diecezei de Belluno. Totodată, a fost numit director al Oficiului catehetic diecezan;

1949
* decembrie – A publicat „Catechetica in briciole” (Fărâme de catehetică);

1950
* martie – A publicat teza de licenţă;

1954
* 6 februarie – A fost numit vicar general al Diecezei de Belluno;

1956
* 30 iunie – A fost numit canonic al Catedralei;

Papa Ioan a vrut să mă consacre cu mâinile sale, aici în Bazilica Sf. Petru, apoi, deși nedemn, la Veneția i-am urmat la Catedra din San Marco, în acea Veneție care e încă plină de Papa Ioan. Și-l amintesc gondolierii, surorile, toți. Apoi Papa Paul m-a făcut cardinal, dar acum câteva luni, pe pasarelele din Piaţa San Marco, m-a făcut să mă înroşesc tot în faţa a 20.000 de persoane, pentru că şi-a dat jos stola şi a pus-o pe umerii mei; până atunci nu mă înroşisem niciodată atât de tare! (Ioan Paul I / Albino Luciani, Angelus, 27 august 1978)

1958
* 15 decembrie – Papa Ioan al XXIII-lea l-a numit Episcop de Vittorio Veneto;
* 27 decembrie – A fost consacrat episcop în Bazilica Sf. Petru, din Roma, de către Papa Ioan al XXIII-lea, episcopi co-consacratori fiind Gioacchino Muccin şi Girolamo Bortignon;

1959
* 11 ianuarie – A luat în posesie Dieceza de Vittorio Veneto;
* 17 iunie – Începe vizita pastorală;

1962
* 8 octombrie – 8 decembrie – A fost prezent la Roma la deschiderea Sesiunii I a Conciliului Vatican II; în această perioadă a revenit în dieceză doar pentru câteva zile;

1963
* 28 septembrie – 4 decembrie – A fost prezent la Roma pentru a doua Sesiune a Conciliului Vatican II; a revenit în dieceză doar pentru câteva zile;

1964
* 13 septembrie – 21 noiembrie – A fost prezent la Roma pentru Sesiunea a III-a a Conciliului, revenind în dieceză de câteva ori;

1965
* 13 septembire-9 decembrie – A fost prezent la Roma pentru a IV-a și ultima sesiune a Conciliului, revenind în dieceză de mai multe ori;

1966
* 16 august -2 septembrie – A călătorit în Burundi, la misiunea diecezei de Vittorio Veneto;

1969
* 15 decembrie – Papa Paul al VI-lea l-a numit Patriarh de Veneția;

1970
* 1 februarie – A primit, la sediul primăriei, cetățenia de onoare a orașului Vittorio Veneto;
* 8 februarie – A intrat oficial în Patriarhia de Veneția;
* 25 octombrie – A început vizita pastorală;

1971
* 12-14 iunie – A călătorit în Elveția, întorcându-se prin Savoia;
* 28 septembrie – 5 noiembrie – A participat la Roma la cea de a ll-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor pe tema „Preoţia ministerială şi dreptatea lumii”, revenind în dieceză pe perioada 23 -31 octombrie;

1972
* 12-17 iunie – A fost ales vicepreşedinte al Conferinţei episcopale italiene şi a rămas în funcţie până la 2 iunie 1975;
* 16 septembrie – A primit, la Veneţia, vizita Papei Paul al VI-lea;

1973
* 5 martie – A fost creat Cardinal al Sfintei Biserici Romane;

1974
* 27 septembrie – 26 octombrie – A participat la Roma la cea de a III-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor pe tema „Evanghelizarea în lumea modernă”;

1975
* 18 mai – A plecat într-o călătorie pastorală în Germania;
* 6-21 noiembrie – A făcut o călătorie pastorală în Brazilia; a primit titlul de doctor «honoris causa» Din partea Universității de stat Sf. Maria din Rio Grande do Sul;

1976
* ianuarie – A publicat Illustrissimi;
* 10-13 septembrie – A participat, ca reprezentant oficial al Conferinței Episcopale Italiene, la celebrarea comemorativă de la Spalato (Iugoslavia);

1977
* 30 septembrie – 29 octombrie – A participat la Roma la cea de a IV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor pe tema „Cateheza în timpul nostru”;

S-a vorbit și s-a scris mult în jurul acestui conclav care, după cei cincisprezece ani de pontificat ai Papei Paul al VI-lea, a fost convocat pentru a-l alege pe succesorul acestuia. Colegiul cardinalilor era mai numeros ca nicicând. Paul al VI-lea realizase, de fapt, într-un mod definitiv caracterul internațional al acestuia. Multora li se părea că acest lucru avea să facă mai dificil şi mai lung conclavul. În schimb, deja spre amurgul primei zile, la cel de-al patrulea scrutin era ales noul papă. Acest lucru a arătat că, mai presus de previziunile omeneşti şi de toate circumstanţele obiective care din punct de vedere uman păreau greu de depăşit, a lucrat de Sus Lumina şi Puterea, a lucrat Duhul Sfânt, pe care alegătorii voiau să-l asculte cu desăvârşire. Întreaga Biserică a văzut în alegerea lui Ioan Paul I semnul acestei lucrări dumnezeieşti şi s-a bucurat de prezenţa Duhului Sfânt care vine de sus să sufle unde vrea (cf. In 3,8), ca să continue în întreaga Biserică certitudinea acţiunii sale şi promptitudinea supunerii în faţa darurilor sale sfinte. (Ioan Paul a II-lea, Angelus, Marmolada / Belluno, 26 august 1979)

1978
* 6 august – A murit Papa Paul al VI-lea;
* 10 august – A plecat la Roma;
* 26 august – În a doua zi a conclavului a fost ales Suveran Pontif și și-a ales numele de Ioan Paul I ;
* 27 august – A adresat primul mesaj radio «urbi et orbi»;
* 3 septembrie – Ceremonia de «începere a slujirii pastorale»;
* 28 septembrie – A murit.

Domnul ni l-a dat ca și cum ar fi vrut să ne arate imaginea Bunului Păstor, pe care el s-a străduit mereu să o întruchipeze urmând învățătura și exemplele preaiubitului său model și învățător, Sfântul Papă Grigore cel Mare; și smulgându-l de sub privirea noastră, dar desigur nu și din inima noastră, a voit să ne dea o mare lecție de abandonare și de încredere numai în El, care călăuzește și conduce Biserica chiar și prin moartea unor oameni și prin succesiunea uneori de neînţeles a evenimentelor pământeşti. (Ioan Paul al II-lea, Predică, Canale d’Agordo, 26 august 1979)

* Sursa: www.vatican.va