de Albino Luciani, cardinal, Patriarh de Veneția
Textul este un fragment dintr-o scrisoare adresată Priorului de la Pietralba, la 15 august 1977, și a fost publicat în revista italiană „30 Giorni”, în numărul din ianuarie 2007.
Sanctuarul marian de la Fatima
[…] Vizitând sanctuarele, observăm că Maica Domnului le-a apărut mereu oamenilor sărmani și simpli: copiilor, ca la Lourdes și Fatima; țăranilor, ca la Motta di Livenza și Piatralba. Unii profită de ocazie pentru a râde și a ridicat din umeri. Creștinii mai atenți, în schimb, văd în acest fenomen continuarea politicii lui Dumnezeu semnalată deja de Maria: „I-a dat jos de pe tron pe cei puternici și i-a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale” (Lc 1,52-53).
Legat de aceste apariții sunt multe discuții: o „dreaptă” foarte evlavioasă dă dovadă de o voracitate exagerată pentru lucruri religioase senzaționale, aleargă peste tot pe unde se anunță vreo apariție, citește cu nesaț relatări despre acestea, întreabă încontinuu care este „al treilea secret” de la Fatima. Și au cu ce se înfrupta. Din 1930 până în 1975, cineva a numărat 232 de apariții ale Maicii Domnului. O „stângă” catolică, mai degrabă hipercritică, consideră lipsit de seriozitate tot ceea ce nu e Biblie. Subestimează apriori aparițiile, subliniază că ele sunt foarte rare printre oamenii serioși precum englezii, nord-americanii și germanii. Admite că și în zonele anglofone și germanofone sanctuarele mariane sunt numeroase, dar observă că adesea ele sunt dedicate Maicii Domnului apărută la Lourdes, Fatima și Caravaggio etc.
Poziționarea corectă este la mijloc, între aceste două aripi extreme. Au propus-o – printre mulți alții – Sfântul Toma și Papa Ioan [Ioan al XXIII-lea – n. trad.]. Primul scrie că deși s-a împlinit „marea” revelație odată cu apostolii, o „mică” revelație este utilă chiar și după apostoli, în timpul Bisericii, „nu pentru a propune o nouă doctrină, ci pentru a îndruma acțiunile oamenilor”. Papa Ioan, urmând aceeași linie, la 18 februarie 1959, la încheierea centenarului de la Lourdes, declara: „Papii […] își fac o datorie din a recomanda atenției credincioșilor, atunci când, după o mătură examinare, consideră oportun pentru binele general, iluminările supranaturale pe care Dumnezeu binevoiește să le dăruiască în mod liber anumitor suflete privilegiate, nu pentru a propune doctrine noi, ci pentru a călăuzi conduita noastră”.
Papa vorbește de „examinare mătură”, care privește atât persoanele, cât și mesajul. Este un criteriu negativ ca presupușii „vizionari” să dorească viziunile, să le răspundea că ușurătate, să se expună pe sine, să se contrazică. […]
Tot conform Papei Ioan, întâmplarea senzațională este un lucru secundar: ceea ce contează e că la Lourdes, la Fatima, la La Salette și în alte părți, Maica Domnului, pentru a ne îndrumă și ajuta, ne spune de fapt un singur lucru: rugăciune și pocăință (adică convertire). Ea repetă ce a spus Isus, care a mustrat: „Dacă nu vă veți căi, veți pieri […] E nevoie să vă rugați mereu”. Mereu. Sanctuarele ne ajută mai ales să ne amintim această învățătură. De aceea ele sunt foarte utile și fac un mare bine.
Traducere: Cristina Grigore | Anumite drepturi rezervate.
