DISCURSUL PAPEI IOAN PAUL I
ADRESAT UNUI GRUP DE EPISCOPI DIN FILIPINE
AFLAȚI ÎN VIZITĂ „AD LIMINA”
Joi, 28 septembrie 1978
Iubiți frați în Cristos,
Primindu-vă cu adâncă afecțiune dorim să vă amintim un fragment din Breviar, care ne-a impresionat mult. Se referă la Cristos și a fost citat de Paul al VI-lea în timpul vizitei sale în Filipine: „Trebuie să dau mărturie pentru numele lui: Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu… El este Regele lumii celei noi; este secretul istoriei; este cheia destinului nostru” (Duminica a XIII-a de peste an, Omilie din 29 noiembrie 1970).
În ce ne privește, sperăm să vă ajutăm, să vă sprijinim și să vă încurajăm în marea misiunea a episcopatului: cea de a-l vesti pe Isus Cristos și de a evangheliza poporul său.
Printre drepturile credincioșilor, unul dintre cele mai mari este acela de a primi cuvântul lui Dumnezeu în integritatea sa și în puritatea sa, cu toate exigențele sale și cu toată forța sa. O mare provocare a timpurilor noastre este evanghelizarea deplină a tuturor celor botezați. În acest sens, episcopii Bisericii sunt primii responsabili. Mesajul nostru trebuie să fie o vestire clară a mântuirii în Isus Cristos. Trebuie să repetăm împreună cu Petru, în faţa poporului nostru: „Tu ai cuvintele vieții veșnice” (In 6,69). Pentru noi a evangeliza înseamnă a învăța în mod explicit despre numele lui Isus, despre identitatea lui, despre învățăturile lui, despre Împărăția lui şi despre făgăduințele lui. Iar promisiunea sa principală este viața veșnică. Isus are cu-adevărat cuvinte care ne conduc la viața veșnică.
În cadrul unei audiențe generale recente, le-am vorbit credincioşilor despre viața veșnică. Suntem convinși că este necesar să punem accent în mod deosebit pe acest element, pentru ca mesajul nostru să fie complet şi pentru a modela învăţătura noastră după cea a lui Isus.
Din timpurile Evangheliei şi imitându-l pe Domnul care „a trecut făcând bine” (Fap 10,38), Biserica este chemată în mod irevocabil să contribuie la ridicarea oamenilor din nevoi și din sărăcie fizică. Dar caritatea sa pastorală nu ar fi completă dacă n-ar atrage atenţia și asupra tuturor „nevoilor supreme”. În Filipine, Paul al VI-lea a făcut tocmai acest lucru. În momentul în care a decis să vorbească despre săraci, dreptate și pace, despre drepturile omului, libertate economică și socială – într-un moment în care el, într-un mod palpabil, a implicat Biserica în combaterea sărăciei – nu a tăcut și nu a vrut să rămână în tăcere pe tema „supremului bine”, plinătatea vieţii în Împărăţia Cerurilor.
Acum, mai mult ca oricând trebuie să ajutăm poporul nostru să înţeleagă cât de mult are nevoie de Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Mariei. El este Mântuitorul, cheia destinului lor și al întregii omeniri.
Iubiți frați, suntem alături de voi în mod spiritual în toate eforturile pe care le faceți în numele evanghelizării: când vă străduiți să formați cateheții, să promovați apostolatul biblic, să asistați și să-i încurajați preoții voștri în marea lor misiune în slujba Cuvântului lui Dumnezeu, să-i călăuziți pe credincioșii voștri pentru ca ei să înțeleagă și să îndeplinească exigenţele iubirii și dreptăţii creștine. Apreciem foarte mult aceste eforturi, împreună cu tot ceea ce faceți pentru Împărăția lui Dumnezeu. În mod deosebit, încurajarea vocației misionare are tot sprijinul nostru, și sperăm mult că aceasta se va răspândi pe scară largă printre tinerii voștri.
Știm că marea vocaţie a filipinezilor este cea de a fi purtători ai luminii lui Cristos în Extremul Orientul: de a vesti adevărul lui, dreptatea lui, mântuirea lui, prin cuvânt și exemplu, mai ales printre țările vecine și la toate popoarele Asiei. Știm că în acest scop aveți la dispoziție un instrument privilegiat: Radio Veritas. Suntem convinși că filipinezii vor ști să folosească acest instrument deosebit și orice alt mijloc posibil pentru a proclama împreună cu întreaga Biserică faptul că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Adresăm salutul nostru tuturor Bisericilor voastre locale și, în particular, preoţilor voştri, călugărilor şi călugăriţelor. Îi încurajez să ajungă la o tot mai mare sfinţenie a vieţii, care este o condiţie pentru roade supranaturale în apostolatul lor. Preţuim şi binecuvântăm familiile din diecezele voastre şi pe toți laicii. Le cerem celor bolnavi şi handicapaţi să înţeleagă locul important pe care îl au în planul lui Dumnezeu şi cât de mult depinde de ei evanghelizarea.
Vouă tuturor, fraţilor, vă împărţim binecuvântarea noastră apostolică specială, invocând asupra voastră bucuria şi forţa lui Isus Cristos.
© Copyright – Libreria Editrice Vaticana
© Traducere în limba română – Cristina Grigore
