DISCURSUL PAPEI IOAN PAUL I ADRESAT UNUI GRUP DE EPISCOPI AMERICANI AFLAȚI ÎN VIZITĂ „AD LIMINA”
joi, 21 septembrie 1978
Iubiți frați în Cristos,
Este o reală plăcere să întâlnesc, pentru întâia oară, un grup de episcopi americani care fac vizita lor ad limina. Vă urăm din toată inima bun venit; dorim să vă simțiți ca acasă, să simțiți bucuria de a fi împreună în familie. Marea noastră dorință în acest moment este aceea de a vă confirma în credința voastră și în slujirea pe care o aduceți poporului lui Dumnezeu; dorim să păstrăm vie slujirea lui Petru în Biserică.
De când am devenit Papă, am studiat cu o atenție deosebită înțeleapta învățătură pe care predecesorul nostru Paul al VI-lea le-a oferit-o la începutul acestui an episcopilor din Statele Unite legat de Sacramentul Reconcilierii în Biserică, promovarea vieții și binefăcătoare devoțiune față de Euharistie. Învățătura lui este și a noastră; și reînnoim încurajarea și îndrumarea pe care v-a dat-o în acele discursuri.
Deși nou în Pontificat – doar un începător –, dorim să alegem tematici care ating profund învățătura Bisericii și care vor fi foarte relevante pentru slujirea voastră episcopală. Credem că familia creștină este un bun punct de plecare. Familia creștină este atât importantă, iar rolul ei este atât de fundamental în transformarea omenirii și în construirea Împărăției lui Dumnezeu, încât Conciliul a numit-o „Biserica domestică” (Lumen Gentium, 11).
Să nu încetăm să proclamăm că familia este o comunitate de iubire: iubirea conjugală unește cuplul și face posibilă procrearea unei noi vieți; ea reflectă iubirea divină, o transmite și, conform unei expresii din „Gaudium et Spes”, este de fapt o participare la legătura de iubire dintre Cristos și Biserica sa (Gaudium et Spes, 48). Ne-a fost dat tuturor marele har de a ne fi născut într-o astfel de comunitate de iubire; ne va fi ușor să îi susținem valoarea.
Și apoi, trebuie să-i încurajăm pe părinți în rolul lor de educatori ai copiilor lor – ei sunt primii și cei mai buni cateheți. Ce mare îndatorire și ce provocare au: de a-i învăța pe copiii lor iubirea lui Dumnezeu, de a face din ea o realitate. Și prin harul lui Dumnezeu, ce ușor pot unele familii să îndeplinească rolul de a fi primum seminarium (Optatam Totius, 2): sămânța vocației la preoție crește prin rugăciunea familiei, prin exemplul ei de credință și cu ajutorul iubirii sale.
Ce minunat este atunci când familiile înțeleg puterea pe care o au de a-i sfinți pe soț și pe soție și influența reciprocă dintre părinți și copii. Și apoi, prin mărturia iubirii din vieților lor, familiile le pot duce Evanghelia lui Cristos și altora. Decizia fermă de a-i face părtași pe laici – și în special familia – la misiunea salvifică a Bisericii este una dintre cele mai importante moșteniri ale Conciliului Vatican II. Nu îi vom putea mulțumi niciodată îndeajuns lui Dumnezeu pentru acest dar.
Depinde de noi să ocrotim în mod serios această realizare, sprijinind și apărând familia – fiecare familie în parte. Slujirea noastră este atât de importantă: de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu și de a celebra Sacramentele. Din ele își trag credincioșii noștri vigoarea și bucuria. Rolul nostru este acela de a încuraja familiile să fie fidele față de legea lui Dumnezeu și a Bisericii. Să nu ne temem niciodată să proclamăm toate exigențele cuvântului lui Dumnezeu, căci Cristos este cu noi și spune astăzi ca și odinioară: „Cel ce te ascultă pe tine, pe Mine mă ascultă” (Lc 10, 16). Este importantă, îndeosebi, indisolubilitatea căsătoriei creștine; deși este o parte dificilă a mesajului nostru, trebuie să o proclamăm cu fidelitate, ca parte a cuvântului lui Dumnezeu, parte a misterului credinței. În același timp, suntem aproape de credincioșii noștri în problemele și dificultățile lor. Ei trebuie să știe întotdeauna că îi iubim.
Astăzi dorim să exprimăm admirația și lauda noastră pentru toate eforturile depuse pentru a păzi și a păstra familia așa cum a făcut-o Dumnezeu, așa cum o vrea Dumnezeu. În întreaga lume, familiile creștine încearcă să-și îndeplinească chemarea minunată și suntem aproape de toate aceste familii. Iar preoții și persoanele consacrate caută să le sprijine și să le ajute – și toate aceste eforturi sunt demne de cea mai mare laudă. Sprijinul nostru special se îndreaptă spre cei care ajută cuplurile să se pregătească pentru căsătoria creștină, oferindu-le învățătura Bisericii în plinătatea sa și încurajându-le în cele mai înalte idealuri ale familiei creștine. Dorim să adăugăm un cuvânt special de laudă și pentru aceia, în special preoți, care lucrează cu atâta generozitate și dăruire în tribunalele ecleziastice, în fidelitate față de doctrina Bisericii, pentru a proteja legătura căsătoriei, pentru a da mărturie de indisolubilitatea acesteia în conformitate cu învățătura lui Isus și pentru a ajuta familiile aflate în nevoi.
Sfințenia familiei creștine este într-adevăr cel mai potrivit instrument pentru a realiza senina reînnoire a Bisericii pe care Sinodul și-a dorit-o cu atâta nerăbdare. Prin rugăciunea în familie, ecclesia domestica devine o realitate efectivă și duce la transformarea omenirii. Și toate eforturile părinților de a le insufla copiilor lor dragostea lui Dumnezeu și de a-i sprijini prin exemplul credinței constituie cel mai relevant apostolat pentru secolul al XX-lea. Părinții cu probleme speciale sunt demni de grija noastră pastorală aparte și de toată dragostea noastră.
Iubiți frați, dorim să vă facem cunoscut care sunt prioritățile noastre. Să facem tot ce putem pentru familia creștină, așa încât credincioșii noștri să își poată îndeplini marea vocație cu bucurie creștină și să participe îndeaproape și efectiv la misiunea Bisericii – misiunea lui Cristos – de mântuire. Și fiți siguri că voi înșivă aveți tot sprijinul nostru în dragostea Domnului Isus și vă oferim toată binecuvântarea noastră apostolică.
© Copyright – Libreria Editrice Vaticana
© Traducere în limba română – Cristina Grigore
