IOAN PAUL I
ANGELUS
Duminică, 3 septembrie 1978
Sărbătoarea Sf. Grigore cel Mare
Papa Ioan Paul I, „Angelus”, 3.09.1978
Sus, în Veneto, auzeam spunându-se: fiecare tâlhar bun are devoțiunea lui. Papa are mai multe devoțiuni; printre altele, pe cea către Sf. Grigore cel Mare, a cărui sărbătoare e astăzi. La Belluno, seminarul se numea gregorian, în cinstea Sf. Grigore cel Mare. Am petrecut acolo 7 ani ca student şi 20 ca profesor. Și iată că în ziua de 3 septembrie el a fost ales papă iar eu încep în mod oficial slujirea mea pentru Biserica universală. Era roman, devenise primul magistrat al orașului. Apoi a dăruit totul săracilor, s-a călugărit, a devenit secretar al papei. După moartea papei, l-au ales pe el, dar nu voia. Au intervenit împăratul, poporul. După aceea, în cele din urmă a acceptat și i-a scris prietenului său Leandru, Episcop de Sevilia: „îmi vine mai degrabă să plâng, decât să vorbesc”. Iar surorii împăratului: „Împăratul a voit ca o maimuță să devină leu”; se vede că şi în acele vremuri era greu să fii papă. Era foarte bun cu săracii; a convertit Anglia.
Dar mai ales a scris cărţi deosebit de frumoase; una dintre ele e Regula pastorală: îi învaţă pe episcopi ce au de făcut, dar, în ultima parte, are aceste cuvinte: „L-am descris pe bunul păstor, dar eu nu sunt astfel, eu am arătat mulţimea de perfecţiuni spre care să se tindă, dar personal mă aflu încă în talazurile defectelor mele, ale lipsurilor mele, și atunci: vă rog – a spus – ca să nu naufragiez, aruncați-mi un colac de salvare prin rugăciunile voastre”. Și eu spun la fel; însă nu numai Papa are nevoie de rugăciuni, ci și lumea. Un scriitor spaniol a scris: „Lumea merge rău pentru că sunt mai multe bătălii decât rugăciuni”. Să căutăm să facem așa încât să fie mai multe rugăciuni și mai puține bătălii.
© Copyright 1978 – Libreria Editrice Vaticana, www.vatican.va
© Traducere în limba română: Cristina Grigore
