IOAN PAUL I
ANGELUS DOMINI
Duminică, 27 august 1978
Ieri dimineață am mers liniștit în Sixtină ca să votez. Nu mi-aș fi imaginat vreodată ce avea să se întâmple. Imediat după ce a început pericolul pentru mine, cei doi colegi care erau alături de mine mi-au şoptit cuvinte de încurajare. Unul a spus: „Curaj! Dacă Domnul dă o povară, dă și ajutorul pentru a o duce”. Iar celălalt coleg: „Nu vă temeți, în lumea întreagă sunt mulți care se roagă pentru noul papă”. Când a sosit momentul, am acceptat. Apoi a fost vorba de nume, pentru că întreabă și ce nume se alege, iar eu nu prea mă gândisem la asta. Am făcut acest raționament: Papa Ioan [Ioan al XXIII-lea – n. trad.] a vrut să mă consacre cu mâinile sale, aici în Bazilica Sf. Petru, apoi, deși nedemn, la Veneția i-am urmat la Catedra din San Marco, în acea Veneție care e încă plină de Papa Ioan. Și-l amintesc gondolierii, surorile, toți. Apoi Papa Paul [Paul al VI-lea – n. trad.] m-a făcut cardinal, dar acum câteva luni, pe pasarelele din Piaţa San Marco, m-a făcut să mă înroşesc tot în faţa a 20.000 de persoane, pentru că şi-a dat jos stola şi a pus-o pe umerii mei; până atunci nu mă înroşisem niciodată atât de tare! Pe de altă parte, în 15 ani de pontificat, acest Papă nu numai mie, dar lumii întregi ne-a arătat cum se iubeşte, cum se slujeşte şi cum se lucrează şi se pătimeşte pentru Biserica lui Cristos. De aceea am spus: „Mă voi numi Ioan Paul”. Eu nu am nici sapientia cordis a Papei Ioan, nici pregătirea şi cultura Papei Paul, însă sunt în locul lor, trebuie să încerc să slujesc Biserica. Sper că mă veţi ajuta cu rugăciunile voastre.
© Copyright 1978 – Libreria Editrice Vaticana, www.vatican.va
© Traducere în limba română – Cristina Grigore
