ANGELUS DOMINI
Duminică 17 septembrie 1978
Marțea viitoare, aproape 12 milioane de copii se vor întoarce la școală. Papa speră că nu-i fură meseria ministrului Pedini cu intervenții nejustificate dacă le adresează urările sale cordiale atât profesorilor, cât și elevilor.
Profesorii italieni găsesc în trecut cazuri clasice de atașament și dăruire exemplare față de școală. Giosuè Carducci era profesor universitar la Bologna. Merse la Florența pentru anumite celebrări. Într-o seară și-a luat la revedere de la ministrul educației. „Dar nu, răspunse ministrul, rămâneți și mâine”. „Excelență, nu pot. Mâine am curs la universitate și tinerii mă așteaptă”. „Vă dispensez eu”. „Dumneavoastră mă puteți dispensa, dar nu mă dispensez eu”. Profesorul Carducci avea într-adevăr un deosebit atașament atât pentru şcoală, cât şi pentru elevi. Era dintre cei care spun: „Pentru a-i preda latina lui John nu e suficient să cunoşti latina, ci trebuie şi să-l cunoşti şi să-l iubeşti pe John”. Şi: „Lecţia valorează cât valorează pregătirea”.
Elevilor din clasele primare aș vrea să le amintesc de prietenul lor Pinocchio: nu pe cel care într-o zi a chiulit de la școală ca să meargă să vadă teatrul de păpuși; ci pe celălalt, pe Pinocchio care începuse să îndrăgească școala, într-atât încât pe durata întregului an școlar, în fiecare zi, în clasă, era primul care intra și ultimul care ieșea.
Urările mele cele mai arzătoare se îndreaptă, însă, spre elevii de la gimnaziu, în special din ultimele clase. Aceștia nu au doar problemele imediate de școală, dar în depărtare e ceea ce vor face după școală. Atât în Italia, cât și la alte națiuni ale lumii, astăzi: porți larg deschise pentru cine vrea să meargă la liceu și la universitate; dar când au diploma de bacalaureat sau de licență și termină școala, nu mai sunt decât uși micuțe, micuțe, și nu găsesc de lucru, și nu se pot căsători. Sunt probleme pe care societatea de astăzi trebuie într-adevăr să le studieze și să caute să le rezolve.
Şi Papa a fost elev în aceste şcoli: gimnaziu, liceu, universitate. Dar eu mă gândeam numai la tinereţe şi la parohie. Nimeni nu a venit să-mi spună: „Vei deveni papă”. Oh! Dacă mi-ar fi spus! Dacă mi-ar fi spus, aş fi studiat mai mult, m-aş fi pregătit. Acum în schimb sunt bătrân, nu mai e vreme.
Dar voi, iubiţi tineri, care studiaţi, voi sunteţi într-adevăr tineri, voi aveţi timp, aveţi tinereţe, sănătate, memorie, inteligenţă: căutaţi să fructificaţi toate aceste lucruri. Din şcolile voastre vor ieşi cei care ne vor conduce mâine. Unii dintre voi vor deveni miniştri, deputaţi, senatori, primari, consilieri sau chiar ingineri, directori, veţi ocupa poziții în societate. Iar astăzi cine ocupă un post trebuie să aibă competenţa necesară, trebuie să fie pregătit.
Generalul Wellington, cel care l-a învins pe Napoleon, a vrut să se întoarcă în Anglia să vadă colegiul militar unde studiase, unde se pregătise, iar elevilor militari le-a spus: „Priviţi, aici a fost cucerită bătălia de la Waterloo”. Şi la fel vă spun şi eu vouă, iubiţi tineri: veţi avea bătălii de dus în viaţă la 30, 40, 50 de ani, dar dacă vreţi să le învingenţi, trebuie să începeţi de acum, să vă pregătiţi de acum, să fiţi silitori de acum în studiu şi la şcoală.
Să-l rugăm pe Domnul să-i ajute pe profesori, pe elevi şi familiile lor să privească şcoala cu aceeaşi afecţiune şi preocupare ca şi Papa.
© Copyright 1978 – Libreria Editrice Vaticana
© Traducere în limba română: Cristina Grigore
