Cardinalul Joseph Ratzinger – ales papă în 2005, devenit emerit în 2013 și chemat la cele veșnice pe 31 decembrie 2022 – a fost primul delegat papal numit de Papa Ioan Paul I (Albino Luciani) pentru a-l reprezenta la un eveniment eclezial. Luciani era papă de câteva zile, iar pe 1 septembrie 1977 i-a adresat o scrisoare cardinalului german pe care l-a desemnat „trimis extraordinar în Ecuador”, pentru celebrările ocazionate de încheierea anului marian de la Guayaquil.
„Prin această Scrisoare – scria atunci Papa Luciani –, vă alegem, vă numim și vă proclamăm trimisul nostru extraordinar și vă încredințăm misiunea de a prezida aceste celebrări mariane în numele nostru și cu autoritatea noastră. Nu avem nicio îndoială că veți îndeplini cu pricepere și cu folos misiunea care v-a fost încredințată, datorită bogatei doctrine sfinte pe care o posedați și iubirii arzătoare – pe care ați arătat-o mereu – față de Maica lui Cristos și Maica noastră”[1].
De altfel, Ioan Paul I l-a și întâlnit pe Cardinalul Ratzinger, înainte ca acesta să meargă în Ecuador, l-a încurajat și i-a dat binecuvântarea sa apostolică[2].
Despre cum s-au cunoscut cei doi avea să povestească Papa Benedict al XVI-lea, pe 26 iunie 2015, când, fiind papă emerit, a dat mărturie în scris pentru cauza de beatificare și canonizare a predecesorului său Ioan Paul I, adică pentru Papa Luciani.
„În vara anului 1977 – relatează papa emerit –, am petrecut două săptămâni la Seminarul Mare din Bressanone, împreună cu fratele meu. Fusesem consacrat episcop de puțin timp, în mai, iar în iunie fusesem primit în Colegiul cardinalilor. Dieceza de Bolzano-Bressanone face parte din regiunea ecleziastică Triveneto, și astfel a venit la Seminarul din Bressanone, ca să mă viziteze, Patriarhul Veneției, Albino Luciani.
L-am considerat un gest de fraternitate ieșit din comun. Faptul că a venit special să mă salute și să-mi ureze bun venit în regiunea Veneto, în luna august, era expresia unei delicateți sufletești care depășea cu mult uzanțele obișnuite. Cordialitatea, simplitatea și bunătatea pe care mi le-a arătat mi-au rămas întipărite pentru totdeauna în memorie”[3].
Ce au discutat cu acea ocazie Luciani și Ratzinger aflăm – cel puțin în parte – dintr-o predică din 16 august 1977 a lui Albino Luciani, în care acesta povestea:
Acum câteva zile l-am felicitat pe Cardinalul Ratzinger, noul Arhiepiscop de München: într-o Germanie catolică, pe care el însuși o deplânge întrucât este, în parte, afectată de un complex anti-roman și anti-papal, a avut curajul de a proclama public că «Domnul trebuie căutat acolo unde este Petru». Ratzinger mi s-a părut în acea ocazie un profet drept. Nu toți cei care scriu și vorbesc au astăzi același curaj; fie pentru că vor să meargă încotro merg alții, fie din teama că ar putea să nu pară moderni, unii acceptă numai fragmentar și cu restricții crezul rostit de Paul al VI-lea în 1968, la încheierea anului credinței; alții critică documentele papale, vorbesc în continuu de comuniune eclezială, însă niciodată de papa ca punct necesar de referință pentru cine vrea să fie în adevărată comuniune cu Biserica.”[4]
Aceeași apreciere pentru verticalitatea teologică și umană a Cardinalului Ratzinger o arăta Luciani și câteva luni mai târziu. Într-o conferință ținută la Treviso, în Italia, pe 16 noiembrie 1977, după Sinodul dedicat Catehezei, Luciani l-a amintit pe Card. Ratzinger când a vorbit despre practica stabilită de Sfântul Scaun ca, inclusiv înainte de Prima Împărtășanie, copiii să se spovedească. Spunea atunci Luciani:
„«L’Osservatore Romano» redă, în acest sens, o delicată și fermă luare de poziție a noului Arhiepiscop de München, Cardinalul Ratzinger. Cardinalul Döpfner crezuse, împreună cu foarte puțini episcopi, că poate autoriza disciplina contrară: mai întâi împărtășirea copiilor, apoi spovada. «Să ascultăm de Sfântul Scaun și să ne întoarcem la practica abandonată», spune Ratzinger, și explică motivele și spiritul cu care să se realizeze acest lucru.”[5]
Prețuirea era, însă, reciprocă. Amintindu-și seara în care Luciani a fost ales urmaș al lui Petru, papa emerit relatează:
„Când a apărut Luciani, după alegere, cu reverenda albă, am fost toți profund impresionați de umilința și bunătatea lui. Chiar și în timpul meselor, mai apoi, s-a așezat împreună cu noi. Am înțeles imediat că l-am ales pe papa potrivit.[6] (…) Personal, sunt convins că era un sfânt, datorită marii sale bunătăți, simplități și umilințe. Și datorită marelui său curaj. Pentru că avea curajul să spună lucrurile cu mare claritate, chiar mergând împotriva curentelor de opinie. Și inclusiv datorită vastei sale culturi legate de credință. Era un om de o mare cultură teologică și cu un deosebit simț pastoral și o experiență bogată. Scrierile sale despre cateheză sunt prețioase. Iar cartea lui Illustrissimi este foarte frumoasă; am citit-o imediat după alegerea lui ca papă. Da, sunt ferm convins că este un sfânt.”[7]
Pregătirea teologică, smerenia, simplitatea, delicatețea, curajul de a spune lucrurilor pe nume, marea devoțiune față de Maica Domnului îi caracteriza și pe Luciani și pe Ratzinger și fiecare dintre ei a identificat și prețuit aceste elemente în celălalt.
Astăzi, după trecerea la cele veșnice a lui Benedict al XVI-lea, unii, privind în urmă la viața, învățătura și lucrarea sa în Biserică, îl numesc pe papa emerit „profet al timpului nostru” [8]. Profetul, spunea Cardinalul Ratzinger într-un interviu din 1999, „nu prezice evenimente viitoare; profetul este cineva care spune adevărul pe baza legăturii sale cu Dumnezeu; adevărul pentru azi care, de asemenea, în mod firesc, aruncă lumină asupra viitorului”[9].
Luciani o fi fost doar entuziast sau profet, la rândul său, atunci când l-a definit profet pe Ratzinger în 1977?
Cristina Grigore
București, 4 ianuarie 2022
_____________________________
[1] Carta del Santo Padre Juan Pablo I al Cardenal Joseph Ratzinger, enviado extraordinario para el III Congreso mariano nacional de Ecuador, 1 de septiembre de 1978, www.vatican.va/content/john-paul-i/es/letters/documents/hf_jp-i_let_19780901_ratzinger.html
[2] Cf. Beatificationis et canonizationis Servi Dei Ioannis Pauli – Albini Luciani Summi Pntifics (1912-1978). Benedetto XVI. Interrogatorio. Sulla conoscenza del Servo di Dio, în “«Il postino di Dio». Albino Luciani – Giovanni Paolo I”, a cura di Nicola Scopelliti, Edizioni Ares, Milano 2022, p. 28.
[3] Idem, p. 25-26.
[4] Albino Luciani, Omelia nella festa di san Rocco, 16 agosto 1977, în Albino Luciani, „Opera Omnia”, vol. VIII, p. 194.
[5] Albino Luciani, Dopo il Sinodo sulla catechesis, 16 novembre 1977, în Albino Luciani, „Opera Omnia”, vol. VIII, p. 309.
[6] Beatificationis et canonizationis Servi Dei Ioannis Pauli…, op. cit., p. 27.
[7] Idem, p. 33.
[8] Filoni: Benedetto XVI, un profeta del nostro tempo, intervista di Debora Donnini, Vatican News, www.vaticannews.va/it/vaticano/news/2023-01/cardinale-filoni-benedetto-xvi-ricordo.html
[9] Il problema della profezia Cristiana. Intervista al Card. Joseph Ratzinger di Niels Christian Hvidt, în „Trenta giorni”, nr. 1/1999, www.ratzinger.us/IL-PROBLEMA-DELLA-PROFEZIA-CRISTIANA/#more-28.
